Cap.15

Edward pov.

După ce m-am uitat la Bella am plecat,am încercat să-mi ascund emoţiile,dar tot încercam să o monotorizez prin gândurile altor personae.Nu era uşor.Jessica a interpretat răspunsul meu către Bela şi mintea ei era impregnată cu tot felul de gânduri care mă supărau,aşa că m-am mutat în capul doamnei Cope.Nu mă ajuta pentru că ea i-a zis bună Bellei,apoi a devenit distrată cu ajutatul altului elev.Nimeni din birou nu a observat-o şi apoi erau  prea mulţi elevi care vorbeau despre ea,pentru a putea-o auzi.

Simţeam cum trec orele,dar doamna Cope în sfârşit s-a ocupat de Bella şi o puteam vedea.Părea  obosită,poate chiar îi era răi şi definitive distrată.Eram îngrijorată.De când m-am întors,Alice şi Jasper au încercat să mă convingă că Bella mă iubeşte.Jasper  mi-a povestit că a auzit-o pe Bella vorbind şi de emoţiile pe care le simţea.Îmi dădea speranţă,dar Alice m-a avertizat să iau lucrurile încet.Ea crede că dacă păstrăm distanţa,Bella ar face primul pas prin a comunica cu noi.Nerăbdător am aşteptat să mă întorc la şcoală,dar reacţia mea când am văzut-o,am rămas şocat.O urmăream de câteva săptămâni,uneori stăteam lângă peretele din apartamentul alăturat.

Am încercat să manipulez orarul Bellei şi eram neliniştit cu fiecare oră,sperând că am să o văd.Nu aveam de gând să rămân mult în suspans.Alice a început să ţipe la mine de la prima oară.

„Bella este cu mine la engleză şi la sport.Ea este la psihologie cu tine!”

După patru ore a venit prânzul,Alice a venit înaintea mea şi m-a luat de mâna.

„Ea nu va fi la cantină,am văzut-o intrând la librărie.”a zis tristă.

Săream din mintea unei persoane în alte,încercând să o văd pe Bella şi să-i văd ochii.

Am dat din cap.”Încearcă să ajungă la zi cu temele.”

„Încearcă să ne evite?”

Nimeni nu o urmărea pe Bella şi eram nervos că a ieşit din raza mea.Stăteam nervos în locul nostru obişnuit la cantină,nici eu şi nici Alice nu încearcam să petrindem că mâncăm azi.

„Emmett şi Rosalie ne-au sunat aseara-Sunt în Congo.Ar trebui să ajungă acasă de Crăciun.

Nu mai puteam suporta.”Vezi ceva Alice?”am întrebat nerăbdător.

S-a concentrat şi a dat din cap.”Nimic,Bella o să se ducă acasă după şcoală şi o să-şi facă temele.”

„Ar trebui să vorbesc cu ea?Trebuie să vorbesc cu ea.”

Alice părea tristă.”Sunt prea multe variante….Bella este aşa dificil pentru a citit…viitorul ei este ciudat.Dacă simţi că vrei să vorbeşti,ar trebui să încerci,deşi am vaga impresie că Bella o să facă prima impresie…”

Am oftat.”Şi viitorul se schimbă tot timpul,în funcţie de fiecare decizie pe care o ei sau nu o ei.Dacă vorbesc cu ea,ar putea-o să o sperie de mine.Dacă nu vorbesc cu ea….e aşa fustrant…”

„Totul o să fie ok.Bella te iubeşte.Ştiu asta.O să vezi tu……”mintea ei a fost furată de o viziune,unde Bella o să fie una de a noastră.

Alice a ezitat la început,dar când nu am protestat ochii i s-au mărit.

„Ţi-ai schimbat decizia?”a întrebat încântată.

Am oftat.”Nu ştiu.Când am văzut-o pe Bella în dimineaţa asta,a fost prima dată când am văzut-o faţă în faţă după atâtea săptămâni…şi ceva s-a întâmplat.În sfârşit am putut să iau în considerare această posibilitate.Mă sperie.”

„Aţi putea fi împreună pentru totdeauna….”mi-a amintit ea.

„Sunt egoist.”am murmurat eu.

„Inima vrea ce inima vrea.”a răspuns ea.

Alice a făcut pauză şi mintea ia arătat o imagine cu Tanya.

„Ghici cine ne ia astăzi de la şcoală?”gândit ea.

Mi-am dat ochii peste cap.

După prânz,am fost în stare să mă relaxez pentru că Alice era în clasă cu Bella şi o pot vedea foarte bine.Alice purta cu mine o conversaţie şi apoi Bella intrat în clasa de Psihologie.”

Fiecare copil din clasă era ciudat pentru că ştiau că eu şi cu Bella ne-am despărţit şi erau curioşi să vadă cum ne vom comporta.Când profesorul a sugerat să se aşeze lângă mine,eram uşor amuzat,dar mai mult supărat când colegii au început să râdă şi Bella s-a ruşinat.A ales un loc în primul rând,lucru care nu mă surprinde şi s-a aşezat într-o poziţie rigidă.Eram îngrijorat că fiind lângă mine nu o să se simtă bine,aşa când a venit timpul să plecăm,am plecat primul.

Parcarea era aglomerată,Alice stătea lângă mine,lângă Volvo.

„Nu o să plecăm,până nu pleacă ea nu?”a întrebat ea,cu un zâmbet.

„Mă ştii prea bine.”am răspuns.

„O să te duci acasă la ea?”

„O să vă duc acasă mai întâi,apoi merg pe jos.”

A dat din cap:”Esme şi Carlisle îţi simt lipsa.”

Am oftat.Eram într-o stare proastă.”Ştiu.Dar,Bella este viaţa mea.Până lucrurile nu se vor calma între noi,ea este centrul atenţiei mele.”

„Cu toţii înţelegem.”

Mi-am dat ochii peste cap.”Nu toţi…”

Alice mirosi aerul.”Tanya.”

Verişoara noastră a apărut din pădure şi repede a intrat în pădure,făcând toţi băieţii şi câteva fete se uitau la ea,în timp ce se uita la ea venind spre noi.

„Zdravstvuj!”ne-a salutat Tanya în rusă.A pupat-o pe Alice pe obraz şi apoi s-a mutat către mine.M.am dat un pas înapoi.

„Tanya ce faci aici?”am şoptit,fără să-mi mişc buzele.

Datorită deceniilor de practică,expresia facială şi limbajul corpului au rămas neutre,deşi am fost profund deranjat.S-a aruncat în braţele mele:”Mi-ai lipsit.”a şoptit ea.

„Ia-ţi mâinile de pe mine!”am avertizat-o.

Tanya a zâmbit.”Doar dacă mă laşi să conduc eu.”a pus ea condiţia.

Alice,s-a sprijinit de maşină,oftând,văzând decizia mea înaint ca eu să răspund.:”Niciodată nu mă laşi şi pe mine să conduc.”

Nu aveam puterea să mă cert.Când Tanya a ajuns,Bella a ieşit din şcoală.Vorbea cu nişte prieteni pentru un moment apoi a început să se uite la noi.Când Tyler,acel băiat fără guust,a declarat că Tanya era iubita mea,atunci când şi-a pus braţele în jurul meu.Eram potolit.Vroiam să plec de acolo cât mai mult posibil.

„Bine,să mergem.

Tanya m-a sarut pe obraz şi s-a aşezat la volan.

Eram mulţumit că Bella ştia că Esme,Alice şi chiar ocazional Rosalie mă săruta pe obraz.Era între surori,ceva familiar.Eram chiar mulţumit că Bella era geloasă.Ştiam că ar fi găsit faptul că ideea că eu cu Tanya împreună suna ridicol.

După ce am părăsit şcoală,Bella conducea împreună cu prietenele ei,am fost prins cu garda jos de răspunsul Bellei când Tanya s-a uitat la ea.Durerea din ochii ei era negreşită.Chiar şi mai mult pentru o secundă am văzut-o pe Tanya în dormitorul Bellei.Era evident că Tanya nu a realizat că acea memorie a scăpat din minte şi a început să cânte un cântec în rusă,ceva e părea mai târie să apară în prezentul meu.

Ce dracului căuta Tanya în dormitorul Bellei mele şi ea nu mi-a spus?

„Uh oh.”Alice a înaintat,aparent văzând ce urma să se întâmple.

Am prins mânerul maşiniii unde era punctul de fierbiere.Am respirat adânc.

„Um,Tanya,ar trebui să te opreşti maşina.”a avertizat-o Alice.

Tanya era confuză se uita mai întâi la mine apoi la Alice.”De ce?”a întrebat ea.

„Opreşte!!!!”a ţipat Alice.

Tanya a oprit asta,am sărit afară din maşină şi am început să alerg.Nu îmi păsa dacă un om mă vedea,dacă eu nu mă separam de verişoara mea urma să o decapitez,Şi în urma furiei mele,aveam nevoia de ea în viaţa pentru a-mi da răspunsuri la întrebările mele.

Tanya era foarte,foarte,foarte în aşi păstra gândurile,dar am văzut o parte dintr-un puzzle.Am analizat fragmentul.Tanya era aşezată pe patul Bellei,Bella o privea tristă,dar ea nega.Era doar un fragment din memorie,dar imaginea era clară pentru mine.Tanya vorbea cu Bella despre mine.

Am alergat până acasă şi am ciocănit la uşă.Esme,care era sus studia,a venit să-mi deschidă.

„Ce s-a întâmplat dragă?”a întrebat ea.

„Vreau să ştiu EXACT unde a fost Tanya în acea noapte când a venit să ne viziteze împreună cu surorile ei.Am dus-o pe Bella acasă şi patru dintre voi au fost la vânătoare.Am dreptate?”

Esme era aşa confuză,întrebându-se de unde vin întrebările.”Da,este adevarat.”

„Aţi fost împreună tot timpul?”

„Nu…ne-am separat pentru câteva ore….dar,am vânat într-un loc aproape de casă…”

„Acea CURVĂ!!!”Am ţipat.

„Edward,”m-a certat Esme pentru limbajul meu.”Ce s-a întâmplat?”

Am început să mă plimb la viteza mea de vampir.”Aparent,Tanya s-a dus la Bella în acea noapte.În următoarea zi Bella a plecat neexplicabil la Jacksonville şi a refuzat să vorbească cu mine sau să mă vadă.Când am văzut-o,ea s-a despărţit de mine.Acum care crezi că este cauza comportamentului ei şi sentimentelor ei care s-au schimbat aşa dramatic?”

Esme a oftat.”Nu ar face!”

Am dat din cap.”Ba da.”