Cap.15

Dyanna pov

Bine că trebuie să antrenez toate începătoarele.Asta e culmea!!!Alex îşi bate joc de noi,dar toată lumea îi slăveşte numele.Şi mai ziceam că oamenii sunt slabi,ei bine se pare că şi cei ca noi.Nu ne diferenţiem de ceilalţi.Cum la 6 dimineaţa trebuia să fiu la baza de antrenament,m-am trezit la ora 5.Într-un final am optat pentru decizia cu ce a mă îmbrăca:un costum de armată american.Vroiam să mi-l iau pe cel rus,dar suntem în America,ce naiba!!!M-am dus la bucătărie unde mi-am luat un mic baton de cereale şi cheile de la maşinuţa mea:Bugatti Veyron,una albastră. Putem să merg şi pe jos,dar nu dădea bine pentru o femeie care avea în subordine un pluton.

Am închis uşa încet,şi m-am îndreptat spre maşina din faţa mea. M-am suit în maşină şi m-am îndreptat spre baza de antrenament.

În cinci minute am ajuns la bază,am oprit şi un soldat a venit la mine:

„Actele vă rog!”a cerut pe un ton răspicat.

„Unde e celălat soldat?”am întrebat.

„În concediu,acum vă rog actele.”a cerut din nou.

Insistent tip,nu am ce zice.Am scos din geantă,actele armatei

„Mă scuzaţi că nu v-am recunoscut doamnă!”a zis dându-mi salutul de respect.

„Pe loc repaus,soldat vezi că va veni o domnişoară care nu e încă în armată şi va întreba de mine,să mă anunţi imediat.”am zis.Să mă anunţe?Sau aş putea să o enervez..Mai bine aş sta cuminte,altfel Alex îţi va lua maşinuţa.Soldatul mi-a deschis poarta şi am intrat înăuntru.Abea aştept să îmi cunosc noua elevă.Am intrat în unitatea.Pe dinafără părea derăpănată,dar în interior era raiul pe pământ.Mi-am luat cafeaua şi o gogoaşa.Cele de aici îs cele mai bune.Mai erau 3 minute şi încă nimic de la eleva cea nouă.

„Şi cum merge?”m-a întrebat Kate,prietena mea cea mai bună de la serviciu.Era înaltă,blondă…însă dacă făcea o glumă cu blonde,te alegeai cu un glonte în cap.Aici nu glumesc.Ochii erau albaştri deschis precum oceanul.Să zicem că mă înţelegeam cel mai bine cu ea….nu ştiu…Dar întotdeauna am ceva de discutat cu ea.

„Să meargă cu ce?”am întrebat,la ce se referea?

„La antrenament?”a zis ,dându-şi ochii peste cap.

„Păi mai am trei minute,şi aştept un telefon.”am zis,oftând supărată.

„Păi alea trei minute s-au transformat în 10,pentru că ceasul e 6:10.”a zis ea amuzându-se.

M-am uitat la ceas:într-adevăr era 6:10 am întârziat 10 minute.Un nou record.Am scos telefonul din buzunar şi după ce-l de-al doilea bip,a răspuns:

„Unde e eleva cea nouă?”am întrebat nervoasă.

„Nu a venit?”

„Acuma mă îndrept spre locul respectiv,însă am lăsat vorba la portar să mă sune în  caz că apare.”

„Ei bine eu cred că e acolo,iam dat acte!”a zis el enervat.

„Şi pe mine nu mă puteai anunţa?”El era nervos?Nu el trebuie să-i antreneze pe ăia 10 minute,încălzirea după care să urmeze lucruri serioase.

„Nu am considerat că e important!Oricum de ce te-aş anunţa pe tine?”a întrebat suspicios.

„Anunţă asta!!!”am zis şi am închis telefonul.

După cinci minute am ajuns la baza de antrenament.Era la fel ca în armată.Târâş în noroi,escaladat…cu cele mai grele niveluri.

„ Bună dimineaţa.Mă scuzaţi de întârziere.”am zis şi mă uitam la toţi.O faţă nouă mi-a atras atenţia.O fată,de fapt era singura din plutonul meu.Era de 1,70 înălţime,ochii căprui deschişi,părul şaten.Era îmbrăcată în uniformă…Vrea să impresioneze.”Ne vom încălzi cu 10 ture de teren.Vreau să scoateţi un timp cât mai bun!Pe locuri….fiti gata….start.”am zis şi toţi au început să alerge.

Cât timp ei alergau mintea mea zbura la ciudăţeniile de la Manticore.Cum toţi se folosesc de noi,chiar şi oamenii.Suntem nişte proşti că încă îi ajutăm.Dar asta e natura oamenilor.La urma urmelor şi noi suntem oameni.Or cât ne-am dori să nu fim.

****

„Acuma vom face cursul nostru de antrenamet.Tu vin-o încoa.”am arătat spre fata cea nouă.”Voi ceilalţi vă apucaţi de treabă.În 10 minute să-l terminaţi!!”am zis.

Am înaintat câţiva paşi ca să nu audă ceilalţi ce vorbim aici.Puştoaica a venit lângă mine,aşa că am început:

„Bună,nu cred că am avut ocazia să ne cunoaştem.Sunt Dyanna.”am zis întinzând mâna.

„Bună,aşa e.Însă Alex mi-a zis numele tău,însă nu cred că tu mă ştii.Sunt Ella.”a zis,dând mâna în semn de prietenie.

„Deci îl cunoşti pe Alex….ha?Să ştii că doar săptămâna asta vei face cu mine,de săptămâna viitoare vei lucra cu altcineva.Nu ştiu cine e şi nici nu mă interesează.Ţi s-a explicat că nu trebuie să-ţi faci prieteni între oameni?”mda…bun sfat Dyanna.Tocmai tu care ai deja o prietenă.Eee prietenă nu e ,adică e..dacă aşa se numeşte persoana la care ai apelezi la o mică bârfă.

„Prieteniile adevărate rar întâlneşti.Cele mai multe sunt false.Aşa că nu mă ambalez să-mi fac prieteni.”a zis ea.

Wow,sunt surprinsă de cât de multe ştie.Şi ai zice că o puştoaică ca ea nu ştie multe.Însă după cum vorbeşte ai zice că a dat nan în nas cu destinul.

„Dute lângă colegii tăi.Vreau să vă văd târându-vă în noroi.Pentru că dacă nu munciţi veţi înnota în noroiul altora!”Am zis.

Ella,pare de treabă,mi-ar plăcea să o cunosc mai bine.Însă după misiune.

„Mai repede!!Până  şi eu mă mişc mai repede!”am ţipat stimulându-i.

După o oră s-a terminat şi antrenamentul lor.M-am suit în maşină şi m-am dus la casa mea.Am făcut un duş şi m-am schimbat.Am ales o pereche de blugi foarte foarte scurţi.Un maieu cu franjuri alb.Încălţămintea era o sandăluţă  gri cu bretele cu toc.Geanta era o poşetuţă mică albă.Am luat o brăţară albă dintr-un sertar şi nici cercei maronii.Şi am plecat.

Încă o zi în care trebuie să-l văd pe ăla.