Cap.17

Ella pov

Simţeam cum sângele îmi fierbea în vene.Nu înţeleg de ce!?Pur şi simplu,asta era o întâlnire falsă.Cuvintele lui Edward nu-mi făceau altceva decât să-mi creeeze şi mai multe emoţii pe care nu le stăpâneam.Speram să fie bine.În fond de credibilitatea noastră atârnă firma.Iar detectivul pe care vreau să-l angajez,atârnă de baniii firmei. Definiţia din Dex este clară şi la figurat.Curiozitatea este ceva normal,uneori poate fi o calitate,alteori un defect.Însă la mine cum o fi?

Curiozitatea este şi ea o emoţie,numai că ea reprezintă imaginea sufletului nostru,a interiorului nostru şi fără ele nu am fi mare lucru.Numai că,pentru a le da posibilitatea să-şi exercite rolul în mod eficien,trebuie să le lăsăm să se exprime.Toata viaţa este marcată de emoţii!

„Ella,poftim asta!”a zis,aducându-mă cu picioarele pe pământ.Mă uitam la cutia mică pe care o avea în mână.Era o cutie de culoare roşie.Am luat-o în mâini şi pur şi simplu mă uitam la ea:

„Ce e asta?”am întrebat fără a mă uita în ochii lui.

„Inelul de logodnă!”a zis luându-mi cutia şi desfăcând-o.A luat inelul din cutie şi mi l-a pus pe deget.”Parcă era făcut pentru tine!”a zis el zâmbindu-mi.

„Şi noi cum ne-am cunoscut?”cât pot fi de uitucă şi să-l întreb acuma,când trebuia să stabilim detaliile de acasă.

„Păi…la firmă,dar înainte am fost în Anglia şi noi acolo ne-am cunoscut.”a zis el.

„Eu nu locuiesc în Anglia.”am zis,uitându-mă la inelul de pe degetul meu.

„Trebuia să fie un teren neutru.Acum să mergem.Părinţii mei sunt foarte stricţi cu puctualitatea.”a zis el.Ne-am dat jos din maşină.

Ca orice cuplu normal,l-am luat de mână,strângându-l cu putere.Însă se pare că Edward nu avea emoţii sau cel puţin nu le lăsa să se vadă.

Am deschis uşa restaurantului încet.Era o linişte de mormânt.Să fi ajuns noi primii?Cât timp aşteptam chelnerul să ne conducă la masă,eu am admirat localul.Restaurantul italian era unul acvatic.Sala de mese era una cilindrică,în sus şi în lateral vedeai apa şi peştii mişcându-se.Mesele erau aşezate lângă acvariu.

După un moment,a venit chelnerul şi ne-a condus la o masă.Părinţii lui Edward stăteau de vorbă,însă zgomotul produs de pantofii mei ia deteminat să înceteze vorba şi să se uite la noi.Amândoi s-au ridicat în piciore.Tatăl lui Edward era îmbrăcat într-un costum din Armani.Avea ochii căprui,părul scurt şi de culoare negru.O femeie îl însoţea,aşa că am presupus că trebuie să fie mama lui.Era înaltă,însă nu mai înaltă ca soţul lui.Avea părul blond cârlionţat.Ochii verzi precum două smarlde.Era îmbrăcată într-o rochie de seară neagră,care se termina până la genunchi.Erau cuplu frumos.Mă întreb oare,cum arăt eu cu Edward?

Frica este un sentiment,pe care nu ştim să-l explicăm dacă nu l-am simţit.Vreau să nu simt emoţii,vreau să fiu un robot!Oare ei simt ceva?Logic că nu,sunt doar fiare.

„Mamă,tată v-o prezint pe iubita mea Ella!”a zis el prezentându-mă.

„Bună seara!”am zis,uitându-mă la amândoi.

„Bună Ella,eu sunt Peter Smith!”a zis tatăl lui,luându-mi mâna şi sărutândumi-o.

„Încântată să vă cunosc,domnule!”am zis respectoasă.

„Spune-mi Peter.”

„Aşa am să fac.”

„Eu sunt Sarah Smith,dar te rog să-mi zici Sarah,Ella.Sunt aşa bucuroasă că fiul meu a găsit pe cineva.”a zis,luându-mă în braţe.

Prima impresie a părinţilor lui era faptul că erau foarte politicoşi.

„Să ne aşezăm.”a zis Edward,trăgânu-mi scaunul.

„Edward vin-o cu mine să alegem vinul.E o tradiţie în familia noastră ca bărbaţii să aleagă vinul”.a zis Peter.

Logic,că după bărbaţi femeile ar trebui să stea închise în casă şi să vă pregătească mâncare.

„Şi…unde lucrezi?”m-a întrebat mama lui.

Ştie să pună întrebări.

„La firmă,împreună cu Edward.Dumneavoastră?”am întrebat,încercând să fac conversaţie.

„Am lucrat,dar când m-am măritat cu Peter,am preferat să stau acasă şi să mă ocup de alte activităţi.Îmi va face plăcere să facem activităţile împreună,după ce te vei căsători cu Edward.”a zis ea fericită.

Ce?Ha…nu s-a găsit încă bărbatul care să-mi zică mie ce să fac!Nu încă şi nici nu va fi.Nu cred că mă pot obişnui să stau acasă şi el la muncă…şi cine ştie când vine acasă şi cu ce pretext îmi vine.Nu mulţumesc.

„Nu cred că am de gând să renunţ la muncă după căsătorie.”am zis.

„Bine,nu imediat.Dar după ce îmi veţi dărui primul meu nepot sau nepoată.Cineva trebuie să stea acasă cu el.”

Ea chiar crede că eu m-aş căsători cu Edward?Blondă ar trebui să fie femeia aia.Că cu siguranţă,cuvântul copiii iese din discuţie.Nu o să-i fac.Să le aud plânsetele noaptea.Sau să am grijă să nu strice ceva.Mai bine nu!

„Încă nu am discutat despre copiii,considerăm că avem tot timpul înainte.”am zis,încercând să mă calmez şi să nu fac vreo prostie.

„În primul an de căsătorie,de preferat în luna de miere.”a zis ea.

Femeia asta e nebună??Eu să fac copii?Nici nu am de gând să mă căsătoresc cu el!!Asta e clar.

„Mă întreb de ce nu vine Edward o dată!”am zis nervoasă.

„Stai calmă,draga mea.O să vină imediat.Deja a plecat şi deja îi simţi dorul??”a întrebat el.

Îi simt dorul de ai zbura una peste faţă.Ce dracu are femeia asta.Când credeam că nu se poate mai rău:

„Trebuie să mergem să alegem rochia de mireasă?”a zis ea.

Dumnezeule!Simt că o iau razna din cauza ei.Am început să caut prin geantă telefonul şi portofelul.

„Mă întorc imediat!”am zis,ieşind repede din restaurant.

Dacă mai stăteam mult,cu siguranţă îi scoteam ochii.Norocul meu era că lângă restaurant era un magazin:

„Daţimi şi mie un pachet de ţigări.Cele mai tari!”am zis şi iam dat banii.

Am deschis repede pachetul de ţigări şi am scos una şi am aprins-o.Am aprins-o însă nu am început să trag din ea.Oare e bine?Când unii îl consideră ca un drog?Ce îmi pasă mie de alţii.Am început să trag însetat din ea.Simţeam cum fumul îmi indundă plămânii.Fumul se strecura printre dinţi.Am mai tras un fum.Fiind începătoare,simţeam cum îmi ard plămânii.

Am decis să arunc ţigara şi să ignor prostiile pe care le zice mama lui,oricum nu mă voi căsători cu el.Am alte planuri pentru viaţă şi căsătoria nu înseamnă altceva decât stoparea visurilor.

Aveam mână pe clanţa uşii,acum întrebarea era:să intru sau nu?