Cap.15

Bella pov.

Am încercat să stau în picioare,dar erau mâini în jurul meu.Am ridicat capul şi l-am văzut pe Edward.

De ce sunt aici?Asta nu este camera lui Alice.Uh,nu-mi amintesc nimic.

‘’Edward’’am zis zgâlţâindu-l un pic.Nu s-a trezit.

‘’Edward trezeşte-te.Trebuie să merg la şcoală.’’l-am ciupit de nas.

Ochii lui dintr-o dată s-au deschis.Mi-am retras degetele de pe nasul lui şi nasul lui era aşa de roşu.Aw…era aşa de drăguţ.

Şi-a retras braţele şi s-a ridicat de pe pat.

„Pot să ştiu ce s-a întâmplat seara trecută?”am întrebat.

„Nu…Nu….nimic.”a dat el din cap.

„Serios?”

Era pe cale să zică ceva,dar uşa s-a deschis.

„Bella!! Haide,o să întârziem!”a ţipat Alice.

„Dar Alice,mă doare capul,cred că am mahmureală.”Nu cred că ar fi trebuit să zic asta!!Edward ştia că noi am băut seara trecută.M-am uitat la Alice încet.

„Alic,de unde ai făcut rost de băuturi alcoolice seara trecută?”a întrebat Edward nervos.

„Edward,nu fi supărat pe ea.Eu sunt cea care a adus-o.”am minţit.

Alice se uita uimită la mine.

„Nu.Edward eu sunt…am adus-o ieri.”a zis Alice încet.

„Tata o să fie încântat să afle de asta şi sunt sunt sigur că o să fie bucuros să-ţi blocheze cardurile.”a zis Edward nervos.

„Dar,ne distram şi noi,te rog Edward.”eu o apăram pe Alice.

Alice a început să plângă.M-am dus lângă ea şi am îmbrăţişat-o.

„Nu încerca să o aperi,ce a făcut e rău.”a ţipat el.Eram împietrită;nu ştiam că poate fi aşa.

„Să mergem Alice,să-l lăsăm pe fratele tău să se calmeze….o să încerc să vorbesc cu el.”Am zis în timp ce o luam pe Alice afară din camera lui Edward.

Încă suspina în timp ce mergeam pe hol.

„Dacă îmi blochează cardurile,nu o să mai pot merge la cumpărături.”a început Alice să plângă.suna ca un copil care nu putea să-şi cumpere jucăria pe care o vroia.Am început să râd,nu mă puteam abţine.

„Ce este amuzant?”Alice plângea şi mai tare.

„Nimic serios.”am zis.

„Bella te rog vorbeşte cu Edward,nu-l lăsa să-l sune pe tata.”a zis printe lacrimi.

„O să încerc Alice..dar nu promit nimic.Este vina mea pentru că gura mea nu ştie să tacă.Îmi pare rău.”

„Nu,Bella nu te învinovăţi.”a zis ea.Vocea ei era îngrozitoare din cauza plânsului.

Am intrat în camera ei.A plâns până când a adormit.Nu am mai mers la şcoală din moment ce era aşa de târziu.Alice este o puştoaică răsfăţată,dar nu obraznică.Poate că părinţii ei o tratează ca pe un copil pentru că aşa-i place.Trebuie să vorbesc cu Edward despre asta,este vina mea oricum ştiu că a greşit.

M-am dus la Edward în cameră,dar el nu era acolo.Poate că era în bucătărie,ia micul de jun.Am coborât scările şi am alergat până la uşă.Se pare că se pregătea să meargă la muncă.

„Stai!”am ţipat înainte să iasă pe uşă.

„Ce?”a întrebat pe un ton enervant.

M-am apropiat de el.

„Să nu o spui pe Alice te rog.”

„Bella nu mă poţi face să mă răzgândesc.”am zis.

‘’Bella nu mă poţi face să mă răzgândesc.”a zis pe un tone serios.

„Te rog Edward.”am zis pe un ton serios.

Dar el m-a ignorat şi a ieşit din casă.La naiba!!

Mergea repede,l-am urmărit.Am încercat să alerg,dar am căzut.

„Ouch.”am ţipat din cauza durerii.

Sânge ieşea din genunchiul meu.Dumnezeule..

„Ce din nou,Bella?”

A alergat înapoi şi m-a văzut.A alergat la mine,părea îngrijorat.

„Eşti bine?”a întrebat el panicându-se.

„Sunt bine,e o mică zgârietură.”am zis.

„Nu este mică,este mare.”a arătat spre genunchiul meu.Oh,are dreptate.

Sânge mai mult ieşea,şi din cauza asta mi se făcea rău.Urăsc sângele,urăsc mirosul,urăsc tot ce ţine de el.

Am încercat să mă ridic,dar Edward mă lua în braţe.Nu mai simt miros,cred că a trecut.

„Trezeşte-te Bella,trezeşte-te.”a zis Esme,luându-mi şerveţelul cu amoniac de la nas.

Eram încă acasă la Edward.Stăteam întinsă pe canapeaua lor.

„Esme,îmi pare rău…Eu..”

Nu am putut să continui.”Este în regulă Bella.A fost un accident.”

„Uh…unde este Alice acum?”

„Este în camera ei….vorbeşte cu Edward.”a zis ea grijulie.

„Mulţumesc.”am zis politicos.

M-am ridicat în picioare,am ajuns până la scări-Nu pot să le urc.M-am uitat la bandajul de la piciorul meu.

„O să te ajut.”a zis Esme.

Am dat din cap.Ea mă ajuta să merg în camera lui Alice.Am văzut că ea şi cu Edward râdeau.Sper că e de bine.

„O să plec acuma.”

„Bella eşti bine!!”a zis Alice.

„Mda,vroiam să-mi iau rămas bun,mă duc la mama la spital.”

„O să te ajut eu…Mă duc acolo.”a zis Edward luându-şi lucrurile de pe măsuţa lui Alice.

„Ok,o să mă schimb…uh…hainele…poţi să mă aştepţi afară.”am murmurat eu.

A plecat din cameră şi Alice m-a ajutat să mă schimb.Mi-a împrumutat un tricou şi o pereche de pantaloni.

„Bella,vreau să mergi cu mine la cumpărături sâmbătă.Vrei să mergi cu mine?”Alice mă implora ca un copil.

Ştiam că cumpărăturile cu ea sunt ca cele cu Edward.Dumnezeule,sunt aşa de bogaţi.Nu o s-o las să-mi cumpere lucruri ce costă mai mult de economiile mele.

„Eu ….nu pot Alice…am…planuri.”am oftat.

„Poate este Edward….ai întâlnire cu el nu?”

„Nu este asta…”

Nu m-a lăsat să continui.”Nu-ţi face griji,o să vorbesc cu Edward.”

„Nu e nevoie…o să-mi petrec weekendu-l cu mama.”am zis adevărul.

„Oh..îmi pare rău.Nu vreau să-ţi fur din timpul cu mama ta.Poate altă dată.”

„Poate.”am oftat.

Am ieşit afară şi Edward mă aştepta.M-am dus jos şi mi-am luat la revedere de la Esme,ea a zis că ar trebui să mănânc micul de jun,dar Edward a zis că are nişte întâlniri importante.

Când am ajuns la spital Edward s-a dus în biro-ul lui şi eu la mama mea în cameră.Dormea…liniştită.Nu am mai văzut-o dormind aşa de mult timp.Doctorii o ajută mult.

Încet a deschis ochii.

„Bella.”a şoptit ea.

„Mamă.”apoi am sărutat-o pe frunte.

“Bella,” she whispered.

“Îmi lipsteşti,ai fost ocupată cu iubitul tău.”a zis ea.

Iubit hă…am râs mental.

„Mamă o să-mi petrec timpul liber cu tine,promit!”

A zâmbit.

„Serios?”

„Da mamă promit.”

Am vorbit mult…i-am povestit despre Alice şi a zis că a cunoscut-o.Credea despre Alice că este adorabilă şi eram de acord.

Nu am observat trecerea timpului,era deja ora două şi nu am mâncat prânzul.

„Mamă îmi ieste foame,mă duc să mănânc şi o să mă întorc.Vrei să-ţi cumpăr ceva?”

„Nu…ştiu că îţi este foame…dute!”a zis chicotind.

„Pa mamă.”

„Pa,ai grijă”

Am dar din cap.

….

M-am dus lafast food-ul cel mai apropiat.Mă întreb dacă Edward a mâncat ceva.Am comandat două farfurii de mâncare la pachet.

M-am întors la spital şi m-am dus în biro-ul lui Edward.Uşa era între deschisă,el vorbea cu cineva la telefon.

„Omule aseară m-a sărutat….de trei ori,eram aşa de bucuros..dar ea era beată şi este cu cinci ani mai tânără decât mine.”a zis el.

Se referă la mine?Dumnezeu-le am făcut eu asta?Mi-a spus că nu s-a întâmplat nimic..nu ar trebuit..Uh.!Faţa mea era roşie.Vroiam să plec,dar cotul meu a împins uşa.Edward m-a văzut.

“De cât timp eşti acolo? ‘’a întrebat Edward precaut.

‘’Eu..abia am venit..eu…uh..Ţi-am adus prânzul.M-am gândit că nici tu nu ai mâncat.’’am zis.

“Îs lihnit…unde este?”a zis jucăuş.

I-am dat pachetul şi m-am uitat la el mâncând.

„Spune-mi,ce s-a întâmplat seara trecută?”am zis.

„Nimic.”minţea.

„Minţi,spune-mi Edward.”

„Ai venit la mine în cameră…”

„Apoi?”

„Te-ai apropiat de mine…”

„Şi apoi?”

„Apoi m-ai sărutat.”a zis el.

„Dumnezeu-le.”am şoptit.”Este ceve ce ar trebui să ştiu?”

„Tu..ai spus….că..”

„Ce?”

„Ai spus că mă iubeşti!”a zis înroşindu-se.

(muzica pe fundal)

I need a little more luck than a little bit
Cuz every time I get stuck the words won’t fit
And every time that I try I get tongue tied
I need a little good luck to get me by

I need a little more help than a little bit
Like the perfect one word no one’s heard yet
Cuz every time that I try I get tongue tied
I need a little good luck to get me by this time

I know it feels like the end
Don’t want to be here again
And we could help each other off the ground so we never fall down again
What it takes I don’t care
We’re gonna make it I swear
And we could help each other off the ground so we never fall down again
Again)]

Cuvintele lui s-au înregistrat în mintea mea..Dumnezeu-le…el ştie.