Cap.17

Două luni mai târziu….

Lucrurile mergeau bine,mama era din ce în ce mai bine şi dădea semne de însănătoşire.Şcoalla şi absolvirea mergeau destul de bine şi pentru mine şi Edward.Deja îmi lipseşte.Ei bine ne vedem în fiecare sfârşit de săptămână,dar nu este suficient pentru mine.Diseară ne întâlnim.

See this heart
Won’t settle down
Like a child running
Scared from a clown
I’m terrified
Of what you do
My stomach screams
Just when I look at you
Run far away
So I can breathe
Even though you’re
Far from suffocating me
I can’t set my hopes too high
‘Cause every hello ends with a
goodbye

But you’re so hypnotizing
You got me laughing while I sing
You got me smiling in my sleep
And I can see this unraveling
Your love is where I’m falling
But please don’t catch me…

So now you see
Why I’m scared
I can’t open up my heart
without a care
But here I go
It’s what I feel
And for the first time in my
life I know it’s real…

Am cântat ultimul meu cântec pentru seara aceasta şi Edward mă privea.Când cântecul a luat sfârşit,m-am dus în culise să-mi iau lucrurile.

Când am luat tot ce trebuie,m-am dus la locul unde stătea Edward.

“Hey.”am zis zâmbind-

“Bună,putem să mergem?”a întrebat politicos.

S-a oferit să mă ia de mână şi eu i-am dat-o fără nicio ezitare.

“Unde mergem?”am întrebat nerăbdătoare.

“Este o surpriză.”a zis,apoi a zâmbit viclean.

“Urăsc surprizele.”am zis adevărul.

Nu a mai zis nimic,m-a lăsat unde şi-a parcat maşina.

Când am ajuns,mi-a deschis uşa şi eu am intrat.A intrat înăuntru şi a pornit motorul.

“Spune-mi unde mergem…te rog?”l-am implorat precum un copil.

“Nu o să fac.”a zis jucăuş.

Dacă nu vroia să-mi spună,atunci nu-l voi forţa.

Am adormit pe umărul lui Edward,eram extenuată,am lucrat 6 ore astăzi.

“Trezeşte-te iubit-o.”a zis Edward cu vocea aceea minunată.

Încet am deschis ochii;l-am văzut faţa minunată a lui Edward,ochii lui verzi,obrajii lui perfecţi,buzele lui lucioase şi părul lui de culoare bronzului cu negru.M-a luat în braţe,eram în mijlocul pădurii.

“Pot să merg singură?”am întrebat încet.A dat din cap şi gentil m-a lăsat jos.

“Poţi să mă aştepţi aici,o să mă întorc în două minute.”a zis,şoptindu-mi în ureche şi apoi sărutându-mi obrazul.

Mi-a dat o lanternă din moment ce era întuneric.L-am urmărit până când a dispărut.

M-am uitat pe cer,el era plin cu de stele,erau frumoase.Am stat acolo pentru o vreme şi apoi am văzut o stea căzătoare.Repede mi-am pus o dorinţă.

Îmi doresc ca mama să se facă repede curând,aşa lucrurile vor reveni la normal.

“Bella îmi pare rău că a durat atât de mult, să mergem acum.”a zis zâmbitor.

“De ce suntem noi aici în…pădure?”am întrebat curioasă.

“O să afli mai târziu.”a chicotit încet.

M-a luat de mână şi ne-am dus acolo unde el m-a lăsat.

Eram împietrită de ceea ce am văzut.Era aşa de ….frumos,nu am cuvinte să descriu.Erau lumânări în jurul nostru,o pătură în mijloc şi erau un picnic.

“Edward,este aşa frumos.Cum ai găsit locul acesta?”vocea mea era plină de surpriză.

“Am găsit această pădure,când ne-am mutat în casa noastră… şi am promis că o s-o aduc aici pe fata,cu care vreau să-mi petrec restul vieţii mele cu ea.”a zis el,cu vocea plină de emoţie.

“Ai adus-o pe Tanya aici?”am întrebat cu grijă.

“De fapt-eşti singura fată pe care am adus-o aici.”a zis el.

Nu m-am putut abţine,lacrimile îmi curgeau pe obraz.

Eram aşa de atinsă de cuvintele lui.

L-am îmbrăţişat-o încet şi el a chicotit.

“Mi-ai lipsit.”a zis plasându-mi un mic sărut pe obrazul meu.

“Şi mie mi-ai lipsit.”am şoptit,dar aşa încât el să mă audă.

“Să mâncăm.”a zis despărţindu-se.

Am dat din cap.

A adus mâncare de la un meci de basket.A preparat sendvişuri pentru noi şi le-am mâncat împreună.Am vorbit un pic pentru ceva timp.

După ce am mâncat,am băut vin roşu.

M-am uitat în ochii lui;părea că era la fel de mulţumit ca şi mine.

După ce am mâncat am curaţat împreună şi ne-am întins pe pământ.

Mă uitam la stele minunate,desigur că sunt frumoase,dar nu se compară cu Edward,al meu şi singurul Edward.

“Noaptea a fost fantastică.”am zis mulţumită.

“Chiar a fost.”a fost el de acord cu mine.
M-am pus pe pieptul lui.Mi-a aranjat părul.Iubesc să fiu aici,pentru totdeauna pentru tine.

“Bella,iubito?”mi-a pronunţat numele.

M-am uitat la el:”Da?”

S-a aplecat pe capul meu,atingându-l.

“Pot?”a întrebat cu un mic zâmbet.

“Desigur.”am răspuns,aproape o şoaptă.

Buzele lui le-a atins pe ale mele.După un moment,buzele noastre se mişcau sincronizate,de parcă buzele noastre ar avea minte.Era gentil la început,dar sărutul nostru.Era aşa de gentil la început,dar apoi s-a transformat în urgent şi flămând.Simţeam nevoia să respir,aşa că m-am retras.

“Te iubesc.”a murmurat el.

“Şi eu te iubesc.”am zis.M-a sărutat pe cap.

Mă bucuram de liniştea de moment.Îmi plăcea aici,acest loc ne aparţine,paradisul nostru personal-pădurea noastră.

Simţeam telefonul lui vibrând în pantaloni,

“Răspunde,poate e important.”am zis.

Încet a scos telefonul şi a răspuns la el.

Curând conversaţia lor a luat sfârşit.Edward părea supărat.

“Este vreo problemă?”am întrebat.

“Este de la spital,un doctor i s-a făcut rău şi au nevoie de mine să-l înlocuiesc.”a zis pe un ton trist.

“Înseamnă că trebuie să pleci?”am întrebat.

“Din nefericire,da.”

Am dat din cap şi l-am îmbrăţişat încet.Nu vroiam să plec încă,nu am fost cu el o săptămână.Dar ştiu că aş fi o egoistă dacă nu l-aş lăsa să meargă,multe vieţi depind de el.

I-am sărutat gâtul,apoi m-am ridicat în picioare.

“Mergem acum?”încercam să fiu fericită.

“Ok.”el era aşa de supărat ca mine.

Am pliat pătura şi masa şi Edward le căra.

Mâinile noastre erau împreună cât timp mergeam.

“Alice îşi va aduce iubitul mâine şi ea vrea să fii acolo…toată familia o să fie acolo.Vrei să vii?”

“Da,mi-ar face plăcere.”

M-a lăsat acasă,apoi el a plecat la spital.Dacă aş avea drumul meu,mi-aş dori să-mi petrec seara cu el în pădure,bucurându-mă de frumuseţe şi de ce va urma mâine.Sunt bucuroasă pentru Alice pentru că şi-a găsit un tip pentru ea şi sper să fie un tip bun.

Ei bine Alice îmi este soră acum.Eram cele mai bune prietene acum şi am avut cumpărături nebune cu ea.Garderoba mea era diferită acum.A donat hainele care a crezut,care nu arată bine pentru mine.Fata pixie este o adevărată prietenă pentru mine şi în acelaşi timp,prietene foarte bine.

Momentele trecute,am intrat în lumea viselor.

Lasă un comentariu