Cap.13

Edward pov

Eram forţat să-mi petrec o întreagă zi desparte de Bella şi era îngrozitor.

În ultimele săptămâni am fost cu ea Jacksonville,chiar dacă ea nu ştia asta.Am închiriat apartamentul de lângă ei şi mă făceam de fiecare dată ascund când părinţii ei erau aproape.Bella şi-a petrecut cel mai mult timp acasă.Odată Renee a forţat-o să meargă cu ea la plajă şi eu am urmărit-o într-o maşină privată,parcând lângă ei şi monitorizând-o pe Bella prin gândurile celor de lângă ea.

Când şcoala a început,am realizat că Bella o să rămână în Jacksonville şi o să meargă la şcoală acolo.Eram fustrat pentru că nu puteam să o însoţesc,soarele constant mă imobiliza pe timpul zilei,dar nu vroiam să o părăsesc pe Bella.

Puteam să o urmăresc de departe şi asta era suficient pentru mine.Deşi,Bella niciodată  nu a zâmbit.Era mereu distrată şi nefericită.Nu speram că-i este dor de mine.Tot ce îmi doream era  să o văd să o zâmbesc din nou,chiar dacă nu eram eu cea care o făcea să zâmbească.Bella era un mister pentru mine.

Renee încerca constant să vorbească cu ea,obligând-o să vorbească,dar ea era tăcută,făcând nimic.

Trebuia să admit că am fost surprins când Bella ia spus mamei ei că vroia să se întoarcă în Forks.Maşina mea  era în spatele ei,la o distanţă neobservabilă,urmărind gândurile lui Renee.Renee era chiar supărată pentru că nu vroia să mai trăiască cu ea,dar speram că era în Forks,lângă mine,m-ar face din nou fericită.Trebuia să fiu de acord cu ea.

Tot nu aveam un telefon,nu puteam să iau legătura cu familia mea.Dar,dimineaţă,încă sub acoperământul întunericului,am găsit un telefon public şi iam sunat pe Carlisle şi Esme să le spune că eu şi cu Bella ne întoarcem.

„Ne întoarcem în Forks.”am anunţat.

Carlisle şi Esme erau super încântaţi şi nu înţelegeu că eu am zis „noi” care făcea legătură între Bella şi eu împreună din nou.Nesiguranţa lor era dureroasă,la fel cum era ce-mi doream cel mai mult,dar refuzam să-mi fac speranţe.A durat ceva până i-am corectat,şi lor le-a fost dor de Bella.Când le-am spus adevărul,că noi ne întoarcem,separat,erau dezamăgiţi.

M-am întors cu o zi înainte,să mă reîncriu la şcoală înainte de venirea Bellei.Alice îmi urmărea viitorul şi gândurile ei erau fericite că aveam de gând să mă împac cu Bella.

„Nu se va întâmpla.”am avertizat-o.”Ea nu mă vrea.Trebuie să-i respect dorinţele.”

Eram un mare mincinos,dar nu-mi puteam convinge sora.

„Oh,ei bine,mă bucur că te-ai întors şi nu trebuie să mă mai aşez lângă mine la cantină în timpul prânzului….”a spus-o glumind.

Carlisle a spus la şcoală că eu mi-am vizitat familia în Alaska,când m-a reîncscris.Nu mă interesa ce scuză a inventat,atâta timp cât puteam fi alături de Bella.Mai aveam doar un an,unde puteam fi cu ea în public,într-un mod vizibil.Dacă mă duc la colegiu şi mă înrolez la şcoala de acolo,ea şi-ar da seama ce fac.Trebuie să fiu subtil.Nu vroiam să o sperii.

Imediat ce Bella a ajuns la şcoala,am ştiut.Monotorizam toate gândurile şi când Jessica s-a apropiat de maşina ei,am răsuflat uşurat.

Jessicăi nu-i păsa de Bella,dar ea verbal vomita tot,imediat după ce a spus bună.Când Jessica mi-a pronunţat numele,Bella se uita de parcă cineva i-ar fi tăiat calea şi s-a abţinut din plând,imediat ce a auzit că m-am întors din Alaska.Era dureros să ştiu că o afectam într-un mod aşa negativ.Trebuia să păstrez distanţa mai mult decât plănuiam.

Ştiam că o să meargă la secretariat să-şi ia oraru,aşa că m-am dus la parter,exact în momentul când ele intrau.

„Priveşte..”a şoptit Jessica.”Acolo este…”

Bella s-a uitat direct la mine.Si ea …..a zâmbit!Am îngheţat pe loc,eram şocat la comportamentul ei,cum este relaxată şi acum ea a oftat,ea era …..fericită.

Instintul meu era să o strivesc în braţele mele,să o iau din şcoală şi să o duc într-un loc unde o să fie în siguranţă şi să-i declar dragostea mea,implorând-o să mă primească înapoi,apoi să o fac a mea pentru totdeauna.Nu numai să o iubesc,ci să o şi chimb.Forţa emoţiilor m-a şocat şi pe mine.Să o transform pe Bella într-un vampir mă opuneam întotdeauna cu vehemenţă.Nu vroiam să o condam să ajungă în iad pentru faptul că eu sunt  egoist.Dar deodată,am simţit altceva şi m-a speriat.

Delirând,am dat din cap şi repede am plecat de acolo.