Cap.5

Eram foarte strictă împotriva întârzierii.Vroiam ca toată lumea să fie punctuală.M-am întors cu capul şi am văzut-o pe fata din clasa:vroia să de-a probă?Să vedem dacă se descurcă.

„Ai venit pentru probă?”am întrebat ridicând sprânceana.

„Am auzit că se fac înscrieri şi am zis că aş vrea să încerc,nu am nimic de pierdut.”a zis ea.

Ha..înafară de ruşine,nu are nimic de pierdut.Însă multe fete au crezut că pot reuşi şi s-au înşelat.De ce ar crede ea că ar reuşi?Mă rog….După ea au intrat mai multe fete..S-a dus antrenamentul meu.

„Sper că nu mă faceţi să-mi pierd timpul degeaba.”am zis supărată.

Azi trebuia să ne antrenăm…şi vine cineva şi-mi dă peste cap tot programul,iar trebuie să ne antrenăm peste program.Urăsc când trebuie să fac asta..şi chiar în seara asta venea mătuşa Carmen,este designer la
o firmă.Vroiam să fiu acasă când ea vine,însă se pare că nu.

„Luaţi un loc.Şi ca să nu ne pierdem timpul,o voi ruga pe Maria să vă arate o execuţie,dacă nu puteţi să faceţi ca ea,mai bine plecaţi şi nu ne faceţi să ne pierdem timpul.”am zis.

Uneori în meseria asta trebuie să fii scorpie,însă aşa îi ţii pe proşti departe de tine însăşi.Ţineţi prietenii aproape şi duşmanii şi mai aproape.Asta este părerea mea.Dacă duşmanii ţi-i ţii aproape,poţi afla ce gândesc.

Maria a făcut un pas în faţă şi aştepta să-i zic ce să facă:

„Roata din picioare,şpagat….Răsuciri,apoi revenire în şpagat,….Piruetă cu piciorul la cap…Cine nu poate face astea nu are ce căuta.”am zis şi am văzut cum mai bine de jumate au plecat.

Asta e..aici e loc numai de învingători,nu şi de proşti.Majoretele era ca o plăcere pentru mine.Făceam asta pentru că vroiam,îmi plăcea ce fac.În fiecare an majoritatea fetelor cred că pot să fie lângă noi,însă nu.Doar cele talentate.

„A fi majoretă înseamnă:fără corijenţe,fără notă scăzută la purtare şi note mari.Puteţi face asta?Şi nu există scutiri pentru ceea ce facem noi.Puteţi?”am întrebat şi au mai zburat câteva.

Majoretele devin din ce în ce mai populare. În şcoli şi în licee, fetele vorbesc despre trupa lor de majorete. Unele dintre ele sunt cu „fiţe”, iar altele „de treabă”; acest lucru nu are o importanţă prea mare, dacă a fi vedetă în şcoala ta nu ţi se urcă la cap… şi tratezi cu seriozitate activităţile în care te implici.Dacă ne uităm în dicţionar, sport înseamnă „Complex de exerciţii fizice şi de jocuri practicate în mod metodic, cu scopul de a dezvolta, de a întări şi de a educa voinţa, curajul, iniţiativa şi disciplina”.Cu această definiţie în minte, ne întrebăm dacă majoretele derulează în timpul unui dans un complex de exerciţii fizice şi jocuri.Participarea majoretelor la competiţii (între şcoli, la nivel local sau naţional) le întăreşte şi educă voinţa, curajul şi disciplina.Multe dintre dansurile majoretelor au elemente create chiar de ele şi deci îşi pot dezvolta în felul acesta şi iniţiativa.Ca să reuşească realizarea unor mişcări, majoretele trebuie să aibă rezistenţă fizică ca fotbaliştii, ritm ca dansatorii profesionişti şi flexibilitate ca cele mai bune gimnaste.Să fii majoretă înseamnă să fii sportiv de performanţă!

„Asta este noua echipă de majorete.Felicitări şi să începem antrenamentul!Alinerea!!!!!”am ţipat.

În fiecare an trebuie să o iau de la capăt.Însă trebuie să mă duc la doamne Smith să-mi arate catalogul băieţilor perfecţi pe care i-aş putea avea în echipă.

„A fi o bună majoretă înseamnă să ai un corp bine lucrat.Deci pentru început 10 ture de teren afară.”Am zis şi am ieşit.

Băieţii se antrenează tot timpul afară şi este o ocazie bună să văd cine se ţine de cuvânt.M-am aşezat pe bancă şi mă uitam la el cu mare atenţie.După 10 ture ar trebui să fie în formă cele vechi,iar cele noi ar trebui să ţină pasul cu noi.Niciodată nu este prea târziu să dai afară din cele vechi.Cineva s-a aşezat în faţa mea:

„Te simţi mândră nu de ele?”nu m-am uitat să văd cine era.Pur şi simplu nu îmi păsa să-mi distrag atenţia de la ele.

„Momentan nu,vreau să văd de ce sunt în stare.”am zis simplu şi la obiect.

„Pot să mă aşez?”

M-am ridicat în picioare şi am strigat:

„Vreţi să fiţi majorete?Cum?Faceţi 10 ture cel puţin pentru început!!”Apoi mi-am reocupat locul.

„Este o petrecere la mine acasă în sâmbătă,dacă ai vrea să vii!”

Petrecere…băieţi…de ce nu?M-am uitat la băiatul de lângă mine şi era cel mai bun prieten al lui Alex,Jack.

„Jack,nu ştiu dacă pot….vreau să fac ceva cu fetele…”am lăsat propoziţia în aer.Aşteptând să continue el.

„Păi pot veni şi ele.”asta aşteptam.

„Serios?Vom fi acolo cu mare plăcere.Mulţumim pentru invitaţie!”am zis sărutându-l pe obraz.Tipul cred că are noaptea fantezii cu mine dezbrăcată,după felul cum mă priveşte…dar desigur că nu va primi nimic.Asta înseamnă să fii o majoretă:a bitch,dar să nu oferi.

După cele 9 turi,la a 10 m-am alăturat şi eu.Nu a durat mult,dar soarele era sâcâitor.Îmi plăcea să alerg,era o modalitate de a-ţi păstra silueta,calmul şi te mai gândeşti şi la alte lucruri.Când făceam stângă pentru a ajunge la linia de start,era cineva acolo după copac…departe.M-am uitat atent la el şi am văzut un om cu pălărie neagră şi cu un binoclu.Atât puteam să văd.Ce se întâmplă cu mine….era prea departe pentru ochiul uman?M-am oprit din alergat şi m-am uitat la omul acela,care continua să se uite la mine.Cine era?

Curiozitatea mea era prea mare ca să nu mă duc până acolo,mai bine zis tentaţia era înăbuşitoare.Am alergat până acolo,picioarele mele se mişcau mai repede decât de obicei,parcă zburam.Treceam pe lângă copaci,oameni,tot de parcă ele se mişcau nu eu.Într-o fracţiune de minisecundă am ajuns la el şi l-am luat de gât,ridicându-l în sus cu o forţă uimitoare:

„Cine eşti?”am întrebat nervoasă.

Însă ce se întâmplă cu mine?Cum de am reuşit să-l ridic pe omul ăsta aşa de sus?

„Experimentul este reuşit!”a zis el

Experiment?Ce experiment?

„Cine eşti?Ce experiment?Ce cauţi aici?”am întrebat din nou lăsându-l în jos.

„Tu eşti experimentul.Deci chiar exişti…Se pare că colegele tale vine.Ia asta şi sună-mă pentru mai multe detalii.”

Eu eram experimentul?Nu,cu siguranţă se înşeală.Îmi cunosc părinţii.Dacă era să fiu adoptată sau ceva îmi spuneau,aveam dreptul să ştiu.

Însă ce sunt eu de fapt?